Concepte noi

UPCYCLING

Upcycling este un termen nou folosit, aproape necunoscut la noi în ţară, dar în occident este deja o modă acest tip creativ de reciclare. Ideea de bază constă în faptul că folosindu-ne de creativitatea noastră utilizăm obiecte vechi, gata a fi aruncate la gunoi, pentru a crea lucruri noi, interesante, sau chiar ciudate, dar pe placul nostru.

De ce folosim upcycling-ul? Deoarece în felul acesta reciclăm obiecte cu utilizarea unei cantităţi minime de energie, este la îndemâna oricui cu un pic de îndemânare, fantezie şi interes pentru mediu, iar nu în ultimul rând astfel putem avea obiecte deosebite, diferite de cele pe care le poate cumpăra oricine de la un magazin oarecare.

Upcycling este acel tip de reciclare, prin care un obiect aparent inutil, gata a fi considerat deşeu, se transformă într-un obiect cu valoare superioară celei iniţiale. Prin acest proces de reutilizare, materialul din care este făcut nu va fi degradat şi nici nu vor fi consumate mari cantităţi de energie , ca în cazul reciclării de tip downcycling.

Noţiunea de “upcycling”a fost tema cărţii cu acelaşi titlu a autorilor Gunter Pauli şi Johannes F. Hartkemeyer apărută în 1999. Termenul de “upcycling” apare şi în 2002, în cartea Cradle-to-Cradle: Remaking the way we make things, scrisă de Michael Braungart şi William McDonough. Cei doi atrag atenţia asupra faptului ca procesul “reuse, reduce, recycle” nu este suficient şi că trebuie aduse şi mai multe schimbări in procesul reciclării. Ei descurajează conceptul de “downcycling”, adica reutilizarea materialelor cu un scop nou, dar de o valoare calitativa mai mică.

Scopul upcycling-ului este de a reduce risipa de materiale, folosindu-le pe cele existe deja. Acest lucru reduce consumul de noi materiale brute pentru crearea produselor noi, ducând astfel la reducerea consumului de energie, a poluării apei şi aerului.

Downcycling presupune transformarea deşeurilor prin reciclare în materiale de o calitate inferioară celei iniţiale, prin procedee cu un consum ridicat de energie (de ex. topire).

  • Un exemplu este hârtia, cea de bună calitate nu poate fi reciclată în hârtie de aceeaşi calitate cu cea iniţiala, ci în carton sau hârtie igienică. Un alt exemplu este reciclarea plasticului, în cursul procesului de reciclare mai multe tipuri de plastic sunt amestecate, care devine un plastic de o calitate inferioara, fiind posibilă doar un număr finit de cicluri de reciclare.
  • Reciclarea unui PET prin topire poate fi considerată downcycling, consumând o cantitatea mare de energie, dar folosirea lui ca atare în alte proiecte constituie upcycling.

Dacă daţi căutare pe net scriind cuvântul upcycling găsiţi mii de pagini, cu mii de idei, care aşteaptă să fie încercate şi de voi. Iată câteva dintre acestea! Spor la lucru!

http://www.upcyclethat.com/

http://www.recyclart.org/

http://www.kinderart.com/recycle/

http://nareanthony.hubpages.com/hub/How-to-Make-Popsicle-Bracelets

http://www.makingfriends.com/recycle_computer.htm

http://atelieruldereutilizarecreativa.blogspot.ro/

http://www.eco-artware.com/crafts/

http://www.redbubble.com/people/redbubble/journal/6473050-amazing-examples-of-repurposed-and-recycled-art

http://www.trendhunter.com/cool-hunting/category/Environmental-Trends

http://www.greenprophet.com/2010/04/hasadna-upcycled-design-workshop/

Mimetism și biomimetism (în engleză: biomimicry)

În biologia evoluționistă mimetismul se referă la similitudinea unei specii cu alta.

Această asemănare poate fi în aparență, comportament, sunet sau miros. Deobicei viețuitoarele recurg la acest procedeu pentru a beneficia de anumite calități de care ele nu au parte. Mimetismul este folosit în procesul de apărare a viețuitoarelor sau pentru o înmulțire mai eficientă (de exemplu atragerea polenizatorilor în cazul plantelor).

“Biomimetismul” este un termen introdus în anul 1982. Janine M. Benyus (1997) definește biomimetismul ca o "nouă știință care studiază modelele naturii și apoi imită sau se inspiră din aceste modele și procese pentru a rezolva problemele umane". Natura este privită ca un mentor sau ca un model de urmat. Natura reprezintă durabilitatea și eficiența.

Asemenea viețuitoarele, care pot imita unele pe celelate pentru a supraviețui, la fel și oamenii se pot inspira din modelele și procesele pe care natura le oferă, pentru a îmbunătății calitatea vieții, fără prea multă risipă de materiale și energie.

„Biomimetica” este termenul folosit pentru a descrie substanțe, echipamente, mecanisme și sisteme prin care oamenii imită natura, desene și modele, în special în domeniile apărării, ale nanotehnologiei și în robotică. Natura a rezolvat multe dintre problemele de inginerie de azi, cum ar fi rezistența la apă (impermeabilitatea), rezistența la vânt, auto-asamblarea, precum și valorificarea energiei solare.

  • Unele modele microbiologice sunt introduse în aplicații fotovoltaice, senzori de filtrare, izolare, sau sunt utilizate în medicină. Tot biomimetismului se datorează inovațiile aduse în construcții.
  • Modelul unei movile de termite a dus la inventarea clădirilor care mențin răcoarea fără aparate de aer condiționat, reducând astfel consumul de energie electrică.

Janine M. Benyus în cartea sa întitulată „Biomimicry” aduce argumente care să susțină ideea de a “copia natura”. Cercetătoarea enumeră câteva exemple evidente din natură prin care se referă la perfecțiunea acesteia:

  • Capacitatea unei păsări colibri de a traversa Golful Mexic cu mai puțin de 3 grame de combustibil.
  • Organismul libelulelor care au un zbor mult mai spectaculos chiar decât cele mai bune elicoptere.
  • Sistemele de încălzire și de aer condiționat în movilele termitelor-în termeni de echipamente și a consumului de energie sunt mult superioare celor construite de om.
  • Liliecii au organe prin care emit și captează sunete de înaltă frecvență cu mult mai mare eficiență decât sistemele radar create de om.
  • Algele pot emite lumină fără a degaja căldură.
  • Peștii din zona arctică, amfibienii, reptilele etc. pot reveni la viață după ce au fost înghețați, fără ca gheața să le afecteze organele.
  • Șopârlele și cameleonii își pot schimba culorile în câteva secunde, pentru a se contopi cu mediul de viață.
  • Capacitatea albinelor, a păsărilor, a broaștelor țestoase etc. de a naviga fără hărți.

Mai multe informaţii găsiţi pe site-urile următoare:

http://biomimicry.net/inspiring/secondnature/

http://biomimicry.net/inspiring/videos/

 



llp_ro
Acest proiect a fost finanţat de Comisia Europeană. Această pagină web reflectă numai viziunile autorului,
şi Comisia nu este responsabilă de folosirea informaţiilor conţinute aici.
Lecţiile Naturii ( LFN) © 2012